Stomatologi au umplut si restaurate dinti cu materiale realizate pe baza de mercur si de argint de peste 100 de ani. Aceste metale s-au dovedit folositoare si rezistente in timp lasand pe plan secundar apectul.

In prezent oamenii din intreaga lume nu mai apreciaza restaurarea dintilor in conditiile in care  in gura vor avea metal neatractive (estetic). In acest context au fost create RASINILE COMPOZITE.

Rasini compozite au fost dezvoltate pentru a oferi pacientilor optiunea de umplere a cariilor sau dintilor  cu un material cu aspect natural de cluloare alba, creand impresia de naturalete.

Cu un aspect natural  materialele compozite sunt atat de atractive incat  pacientii nu numai ca solicita inlocuirea metalelor existente cu acestea , dar si folosirea acestui material pentru o serie de imbunatatiri ale cosmeticii dentare inclusiv schimbarea culorii dintilor sau remodelarea dintilor deformati.

COROANA VS PLOMBA: In practica de zi cu zi ne confruntam foarte des cu cazuri in care trebuie sa alegem intre clasica obturatie coronara sau coroana dentara. Scoala americana recomanda ca in cazul devitalizarii unui dinte, chiar si in scop protetic sa optam  pentru coroana dentara in locul ?plombei? pentru a preveni riscul unei fracturi corono-radiculare, ceea ce ar duce la pierderea dintelui, fiind stiut ca un dinte devital in afara de faptul ca isi modifica culoarea devine si casant.

De asemenea in ultimii ani in stomatologia moderna s-a renuntat la realizarea ?obturatiilor armate? cu stifturi parapulpare deoarece s-a demonstrat stiintific ca acestea nu cresc rezistenta obturatiei, ba din contra

In cazul distructiilor masive, pentru pastrarea vitalitatii dintelui scoala americana recomanda onlay-ul care asigura atat refacerea tesutului dentar pierdut cat si rezistenta dintelui, lucru pe care ?plomba? simpla nu il face. Dezavantajul onlay-ului este ca si in cazul inlay-ului pretul de cost cat si aspectul nefizionomic al aurului dentar ( povestea cu onlay-ul din ceramica trebuie privita ca simpla fictiune fiind cunoscut faptul ca ceramica (sticla) nu se poate lipi in mod direct de tesutul dentar ci prin intermediul metalului. In cel mai fericit caz se poate cu amalgam pe suport metalic.